Articole din categoria “Despre iubire”

Asa incep povestile…

Primul articol dupa mult timp…. timp in care m-am analizat, am facut schimbari, am decis sa inchei anumite capitole pentru a deschide altele. E timpul pentru noi povesti, pentru noi proiecte, pasi in realizarea unor vise. Si pentru ca anul trecut anuntam ca-mi doresc sa ajut oamenii sa se cunoasca mai bine, sa se inteleaga, sa se iubeasca mai mult si sa stabileasca relatii frumoase, de incredere, de prietenie, de iubire, de durata, a venit si acel moment in care am fost numita oficial “Ambasador al iubirii”. Asa incepe sirul povestilor cu si despre oameni frumosi, sentimente, emotii, trairi, amintiri, vise. Si

Femei…cu stil

Într-o zi de 2 aprilie s-a născut Hans Christian Andersen, care spunea atât de frumos: “cât de mult te poți înșela judecând oamenii după aparențe” sau “ce contează că ai venit pe lume printre rațe, dacă ai ieșit dintr-un ou de lebădă”… Mi-au plăcut atât de mult aceste citate încât nu am putut să nu le leg de câteva rânduri despre…. femei. Ce trăsături o fac pe o femeie să devină doamnă? Care sunt diferențele dintre a fi o femeie și a fi o doamnă? Există foarte multe doamne pe care le admir: Annette Benning, Audrey Hepburn, Coco Chanel, Prințesa

Stil și eleganță cu Dona Kyros

Dacă mi-ar fi spus cineva acum câțiva ani că voi ajunge să fiu ambasador al unui Fashion Designer, probabil că i-aș fi dat papucii rapid. Nu pentru că nu am cochetat cu moda, doar una dintre marile mele plăceri este să-mi cumpăr haine și unul dintre filmele preferate este Diavolul se îmbracă de la Prada…..ci pentru că nu am calitățile fizice pentru a face asta. Dar pentru Roxana Chiroiu, alias Dona Kyros, nu asta contează….ci atitudinea și eleganța cu care porți ținutele create de ea special pentru tine. Mă îmbrac de la ea de câțiva ani deja și între noi este

Iubesc România, dar….

Mulți, din ce în ce mai mulți români părăsesc România pentru a-și căuta și găsi împlinirea viselor în alte țări. Nu dau toți vina pe cineva sau ceva, nici pe sistem, nici pe lipsurile de aici, nici pe politică, pe familie, dar fiecare își dorește ce-i mai bine pentru el. Chiar dacă binele va veni în urma multor compromisuri la care se supun de-a lungul experiențelor cu alți angajatori, cerințe diferite, alte culturi și civilizații.  Sunt din ce în ce mai mulți părinți care-și încurajează copiii să se ducă să studieze în altă țară. Motivele sunt evidente – sistemul educațional

Să ne amintim să trăim

Trei. Trei oameni buni, frumoși, veseli, ambițioși, tineri, pasionați de viață și de ceea ce făceau. Trei oameni pe care i-am admirat, cu care am glumit și cu care am povestit în diverse momente ale vieții. Au plecat zilele trecute într-o lume mai bună. Erau bolnavi, dar chiar și așa, nimeni nu era pregătit pentru moartea lor. Prieteni, familie, copii, cunoscuți, toți am rămas cu un gol în inimă. Mulți oameni mor zilnic în lume, oameni care pentru cineva anume reprezintă ceva. Fiecare moarte are o semnificație, așa cum fiecare naștere are una. Pentru mine acești trei oameni trecuți în

Visez

Ieri seară stăteam și visam cu ochii deschiși la ce aș face eu dacă aș avea foarte foarte mulți bani. Probabil mulți oameni visează un moment în care să stea pe munți de bani, dar nu știu foarte clar ce ar face cu ei. Eu știu ce nu aș face – nu i-aș risipi și nu i-aș arunca pe prostii fără viitor. Și nu aș face mall-uri. Visam, dar în același timp mă gândeam foarte serios la toți copiii extrem de talentați din România, la toți copiii care nu au unde și cum să se dezvolte, la sistemul educațional din

Iubesc cărțile

Îmi place să citesc. Îmi place să scriu. Sunt două dintre lucrurile care-mi plac cel mai mult. Scrisul a devenit în timp o pasiune pe care mă străduiesc să o mențin vie și să o alimentez cu energie creativă. Prima carte scrisă a fost în școala generală, o carte cu idei de copil dedicată unei colege și prietene pentru care nutream o admirație profundă și pe care a luat-o cu ea când a plecat în Statele Unite. Pasiunea pentru literatură, în mod special pentru cărțile polițiste, și mai târziu pentru alte genuri, mi-a fost insuflată de mică, de către părinții mei

Ce nu te doboară te face mai puternic – pentru Cristina

Astăzi am primit acest mesaj de la o doamnă pe care am avut plăcerea şi onoarea să o cunosc acum câteva luni, când îşi căuta de lucru şi a participat la unul din grupurile noastre de lucru 24/7 HR. “Bună, Corina. Nu ştiu dacă ceea ce urmează este doar impresia mea sau ai mai auzit-o povestită şi de alte persoane. Uneori am impresia că în ultimul an a devenit din ce în ce mai greu să găseşti “normalitatea”, uneori am impresia că aş putea avea eu o problemă, însă dacă mă gândesc că astfel de situaţii nu le-am mai întâlnit până

Cum am pierdut-o pe Rebecca

Nu sunt o mamă paranoică sau posesivă şi consider că orice copil trebuie să beneficieze de independenţă şi supervizare uşor controlate, nu ţinute din scurt. Altfel vor ajunge să considere că într-adevăr orice regulă e făcută pentru a fi încălcată. Copiii nu sunt câini, să fie ţinuţi în lesă. Înainte să plec în concediu, la serviciu, am avut o discuţie serioasă pe tema răpirilor de copii, a tentaţiilor multiple pe care le au şi care le pot distrage foarte uşor atenţia, la mijloace de avertizare în caz de dispariţie sau altele de acest gen. În acel moment mă gândeam că

Aici şi acum

Luni i-am cunoscut – m-a întâmpinat un zâmbet prietenos la intrare, pe urmă am fost condusă într-o sală de întâlniri. Un sediu elegant, răcoros, spaţiu foarte frumos amenajat. Întâlnirea a fost exact ceea ce-mi trebuia pentru o dimineaţă de luni – profesionalism, deschidere, optimism.   Ieri seară am fost la un seminar de antreprenoriat tot la ei. Pe lângă prezenţa deosebită a trainer-ului şi prezentarea în sine, m-a impresionat foarte mult un filmuleţ. Îmi plac mult filmele motivaţionale, după ce le vezi te încarci de energie pozitivă şi ai senzaţia că nu-ţi poate sta nimeni şi nimic în cale, au

Învaţă! Gândeşte! Trăieşte! Zâmbeşte! Crede în tine! Iubeşte! Şi nu ceda niciodată…

Am avut în ultimele zile destule momente de cumpănă. Le-am simţit, întâmplător, şi în jurul meu. Nu vreau să cred că sentimentul de neîmplinire a devenit predominant, deşi mi se întâmplă să văd feţe triste la tot pasul. Nu e un fenomen rar şi deseori pun aceste sentimente de demotivare, frustrare, tristeţe, blazare, rutinare pe seama crizei, care ne afectează, invariabil, pe toţi, dar şi pe seama diverselor probleme şi gânduri personale care nu ne dau pace.  Motivele sunt diverse, sunt convinsă de asta, şi în niciun caz nu pot fi judecate. Ce pot spune însă cu certitudine este că

Zâmbeşte…

Am tot întâlnit oameni în ultimul timp trişti, obosiţi, îngânduraţi, care nu mai ştiu nici măcar să schiţeze în zâmbet.  Înţelepciunea antichităţii ne-a transmis un mesaj: “Un zâmbet nu costă nimic, dar oferă mult. El îmbogăţeşte pe cei ce-l privesc, fără a-i face mai săraci pe cei ce-l dăruiesc. El ia numai o clipă, dar amintirea sa dăinuie uneori pentru totdeauna. Nimeni nu este atât de bogat sau puternic încât să treacă în viaţă fără el şi nimeni nu este atât de sărac ca acela care poate fi îmbogăţit prin el. Un zâmbet aduce fericire în casă, bunăvoinţă în muncă

Bucurie Bunăstare Hrişcă

Sigur vă întrebaţi ce mi-a trecut prin cap când am pus acest titlu. Multe feluri de mâncare sănătoasă, naturală, un loc foarte discret şi cu bun gust, două doamne drăguţe şi serviabile, într-un cuvânt Casa Rawz.  Ieri seară am aniversat o foarte bună prietenă în acest loc, şi pentru prima oară în viaţă am avut parte de un meniu exclusiv vegetarian. După bunătăţile de Paşti, cam grele, ce-i drept, o cură de acest gen a fost extraordinar de binevenită.  Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre meniu, locaţie şi ingredientele folosite pe care le puteţi achiziţiona online şi dacă vă place

O clipă, pentru viaţă

Sunt convinsă că mulţi dintre voi aţi citit despre acest caz, al mamei care în timpul cutremurului din Japonia a reuşit să-şi salveze bebeluşul strângându-l la piept. Dacă nu aţi citit, povestea este mai jos: “După ce cutremurul a luat sfârşit, iar salvatorii au ajuns la ruinele casei acestei femei, au zărit trupul ei printre fisurile unui zid. Li s-a părut ciudat când au văzut femeia stând pe genunchi ca și cum s-ar ruga: trupul ei era aplecat în față cu mâinile sprijinite de un obiect. Cu greu, liderul echipei de salvare a ajuns la trupul femeii sperând să mai

De la joacă la performanţă

Pablo Neruda a spus foarte frumos “Un copil care nu se joacă nu este un copil, dar omul care nu se joacă a pierdut pentru totdeauna copilul care trăia în interiorul său şi de care îi va fi groaznic de dor.“ Weekend-ul acesta am avut o revelaţie. Totul a început de la o joacă, de la dorinţa fetei mele mai mari de a practica un sport.  Mai 2011. La început a fost, ca la orice început, mai greu. Cu plută, colac, ajutor, sprijin de marginea bazinului. Dar cu o incredibilă încredere şi ambiţie.  August 2011. Progrese vizibile de la un

Viata… la 36 de ani

Unora poate le vine usor sa vorbeasca despre cum e sa ajungi la o anumita varsta, altii nici macar nu vor sa-si aminteasca ca e ziua lor de nastere. “Doar e o zi ca oricare alta”. Nu contrazic pe nimeni, dar ziua de nastere pentru mine a fost intotdeauna un mare prilej de bucurie, pentru ca si pentru parintii mei si sora mea a fost la fel. Pentru mama cred ca a fost si bucurie si teama, in acelasi timp, ca era sa ma “scape” in troleibuz in drumul spre maternitate. Dar totul a decurs bine, dupa cum se vede. 

Dragostea – un profesor comun

Pentru că în septembrie voi avea fetiţa cea mare la şcoală, interesul pentru ce poate perturba creşterea şi dezvoltarea armonioasă a unui copil mi-a crescut exponenţial. Şi pentru că zilnic descopăr lucruri noi, m-am gândit că nu ar strica să le aflaţi şi voi.  Creşterea fără precedent a cazurilor de violenţă din şcoli este un motiv de îngrijorare pentru toţi factorii educativi. Ultimul studiu realizat de specialiştii Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei pune în evidenţă următoarele aspecte: În 90,8% din şcolile generale din România se manifestă violenţa între elevi, în 38% elevii fiind violenţi faţă de profesori, în 26,8% cazuri

Cu avant, inainte!!!

Discutand cu mai multi prieteni si uitandu-ma putin in urma, am ajuns la urmatoarele concluzii pragmatice ale lui 2011 care usor pot fi considerate sfaturi pentru 2012: 1. Daca ai un loc de munca, asigura-te ca ti-l poti mentine si incearca sa cresti in cadrul companiei. In conditiile actuale pe piata muncii, atat interna si internationala, e foarte greu sa gasesti un job nou si poate si mai greu sa-l pastrezi pe cel pe care-l ai. De aceea, fiind sfarsitul de an, fa o scurta analiza a lui 2011, vezi ce ai facut bine si ce ai putea imbunatati si treci

D…D…D…

La ce va ganditi cand vedeti cei trei “D”? La “dragoste”? Putini sunt cei care mai stiu sa o ofere, in mod neconditionat si altruist, si mai putini sunt cei care stiu sa o primeasca, din pacate din ce in ce mai putini cei care stiu sa o pretuiasca. Am crezut intotdeauna ca dragostea este un sentiment inaltator, care te face sa muti muntii, sa ai fluturi in stomac si sa te bucuri de fiecare secunda a existentei….dragostea sta la baza existentei noastre ca oameni, ea trebuie sa ne faca mai buni, mai puternici, mai responsabili. Cati dintre noi mai stim

Shall we dance?

“Don’t say anything and don’t think.” Poate e bine uneori sa facem si asta…cate momente de acest gen ati avut in viata pana acum? In care ati tacut si nu ati gandit, in care nu ati aruncat cu cuvinte, in care nu ati reactionat, nu ati vociferat, nu ati etichetat sau judecat pe cineva? In care ati inteles din priviri ca e bine sa faceti o mica pauza, in care ati inteles ca uneori ne putem intelege si fara cuvinte? Azi de dimineata, venind inspre serviciu si facand un rezumat al vietii mele de pana acum, ma gandeam ca de

Viata nu e facuta din petice

Cand am inceput sa construiesc acest blog mi-am promis ca o sa-i fiu fidela si nu prea am respectat promisiunea. Nu pentru ca nu as fi vrut, ci pentru ca mereu a fost ceva sau cineva mai important care mi l-a luat de pe lista de prioritati. Nici acum nu promit ca situatia se va schimba dramatic in ceea ce-l priveste, dar promit ca voi incerca. Azi am ajuns la o concluzie foarte trista…. de fapt la aceasta concluzie am ajuns mai demult, dar de-abia acum am deschis ochii mari si am realizat ca asa este – viata nu poate

Cum stii?

Cum stii cand si daca ai luat decizia potrivita? Ultimele zile au fost pentru mine o incercare foarte puternica a nervilor. De cand ma stiu am avut un respect deosebit pentru medici si profesori, pentru ca se presupune ca au facut multa scoala, ca sunt niste oameni cu experienta vietii, ca au depus un juramant si ca rolul lor in societate este unul deosebit, ca ei contribuie la dezvoltarea noastra spirituala si armonioasa, cat si la alinarea suferintei. Nu este prima oara cand ajung la Grigore Alexandrescu, spital de urgenta pentru copii. Dar va spun, cu mana pe suflet, ca este

Povestea Valea Plopului, 26 martie 2011

În spatele fiecărui copil şi în spatele fiecărei biserici se află o poveste; în ochii tuturor copiilor nu poţi citi decât bucurie atunci când îi iei în braţe, când le zâmbeşti, când îi iei de mână. În spatele fiecărei case sunt zile şi nopţi de muncă continuă, pentru fiecare farfurie de mâncare există o rugăminte de ajutor, pentru fiecare masă există o rugăciune. Oamenii în Valea Plopului nu au timp să se plângă, pentru că toţi muncesc, împreună, să construiască ceva care să dăinuie. Oamenii din Valea Plopului nu cer, dar Dumnezeu e mereu prezent acolo şi le dă. Când

Povestea Ralucai

POVESTEA RALUCAI scrisa de Gabriela Duma – Specialist Resurse Umane – Securitas Services Romania Povestea pe care incerc sa o dezvalui astazi s-a derulat in luna mai a acestui an. Era o forfota mare in cadrul companiei si din dorinta de a reorganiza Departamentul de Marketing s-a postat pe un portal de joburi un anunt care anunta cu mare valva dorinta de a ne creste echipa cu un membru destoinic in arta comunicarii.   Dupa doua zile CV-urile au inceput sa “curga” si cu greu am facut fata valului de aplicanti, deoarece numai eu ma ocup de selectare si recrutare

Mi-e rusine

Nu stiu daca sunt amortita de oboseala, dupa un weekend plin, o zi de luni…. ca o zi de luni, o zi de marti cu trezire la 5 dimineata, hranit bebe, plecat spre Pitesti, tinut curs cu 20 de oameni, intors seara…sau amortita de durere. Simt cum ma scufund intr-o stare in care nu stiu ce sa fac – sa sparg ceva, sa strig sa ma auda cerul sau sa plang pana imi trece. De tot. Mi-e rusine de Romania. Mi-e rusine de toti cei care nu fac nimic pentru a fi oameni. Mi-e rusine de educatia pe care am primit-o si

Rugaciune

Eram in drum spre Constanta cand vestea ca Madalina Manole s-a sinucis a cazut ca un traznet….intai am crezut ca e o gluma, dar in acest caz era extrem de proasta. Pe urma am schimbat postul de radio…. tot o voce trista, aceeasi poveste, acelasi final….din pacate nu era o gluma proasta, era cea mai trista veste pe care am auzit-o de cateva luni incoace…. Eram cu o colega de-a mea si nu indrazneam nici macar sa soptim. Mie imi treceau prin cap tot felul de lucruri, tot felul de intamplari, incercam sa gasesc ceva care sa ma scoata din

Frustrare, incertitudine si intrebari

Vorbeam zilele trecute cu o prietena de-a mea, despre care am mai scris, al carei sot are multe datorii la jocuri. Si se pare ca inca mai face… Fiind singure, a simtit nevoia sa planga pe umarul meu si sa imi impartaseasca lucruri pe care nu mi le spusese pana atunci. Sotul ei nu numai ca are nenumarate datorii la jocuri, dar a si batut-o. Si a si inselat-o. Situatia mi s-a parut mai mult decat tragica. Vazusem si auzisem despre nenumarate cazuri de acest gen. Nimic nou sub soare, nu? Cand vezi sau auzi despre astfel de lucruri la altii,

Pentru Nicole

Si s-a mai ridicat un inger la cer… Acest mesaj a fost scris ieri de o buna prietena din Viena, care a fost alaturi de Nicole si care stie prin ce suferinte cumplite a trecut – “Nicole Dascalu a murit pe data de 16 Martie la spitalul AKH din Viena! Multumesc tuturor celor care au incercat sa o ajute intr-un fel sau altul si mai ales prietenului meu Ionut care i-a donat contravaloarea tratamentului pe o luna! Ultima luna din cei 5 ani petrecuti printre noi!Bucurati-va de viata! Iubiti-va, respectati-va,iertati-va, aveti credinta!”. “Ne nastem fara sa vrem si murim pentru

Avem sau nu dintisori?

Inca nu, dar ne chinuim tare. Fetita mea cea mica mai are putin si implineste 7 luni. Sta din ce in ce mai bine in fundulet, are din ce in ce mai multa incredere in ea, se sprijina in maini, se intinde dupa ceva de bagat in gurita, scoate tot felul de zgomote haioase, de genul “pa-pa; ba-ba”, nu vrea sa stea decat in picioare si sa danseze, mai ales cand aude muzica, si pe langa toate cele se chinuie cu dintisorii care nu vor sa iasa. Ce sa zic? Intr-un fel e mai bine sa iasa mai tarziu, dar

Invingator sau invins?

Am fost la multe interviuri unde mi s-a pus urmatoarea intrebare – cum te consideri in majoritatea cazurilor – invinsa sau invingatoare? Am urmarit si comentariile postate pe una dintre marile retele de socializare la aceasta intrebare “What do you like most – winning or loosing?”. Asta e ca si cum ar intreba cineva un impatimit al jocurilor de noroc “Iti place sa castigi sau sa pierzi?”. Stau sa ma gandesc… oare ce ar raspunde??? Eu pana la 34 de ani de-abia impliniti nu am castigat fara lupta si neconditionat decat iubirea parintilor si a surorii mele. Pentru tot ce

GATA!

Au trecut deja doua luni din acest an, extrem de repede, as putea spune. An care pentru unii a inceput extrem de furtunos si tumultuos. Doar vedeti si voi ce se intampla in jurul nostru, avem parte de tot felul de cutremure – Haiti, Chile, chiar si Vrancea; in politica nu mai vorbim, parca niciodata apele nu au fost atat de tulburi; in educatie….schimbari, transformari, turbulente… Si in conditiile in care unii dintre noi, mai napastuiti de soarta, se lupta cu prejudecati si cu birocratie, cu somaj, cu indiferenta, cu lipsa painii pe masa, cu boli si cu multe, multe

Pentru mama

http://www.youtube.com/watch?v=TKcmKkOhRJ8&feature=related Sa stii, maicuta mea, Ca port icoana ta, In fiecare gand, Oriunde, si oricand, Te-aud cum imi cantai, Te vad cum imi zambeai, Si-ti vad si lacrima din ochi Cand uneori ma dojeneai As vrea sa ma mai certi, As vrea sa ma mai ierti, Si-n mangaierea ta, sa-ti simt iar dragostea. Sa-mi para ca-mi esti Si azi alaturea, Si sa m-auzi ca-ti multumesc, maicuta mea, Si sa m-auzi ca-ti multumesc…maïcuta mea.  

Casatoria

“Nu m-am maritat niciodata, pentru ca n-a fost nevoie. Am trei animale de companie care fac exact ce face un sot: am un caine care maraie in fiecare dimineata, un papagal care injura toata dupa-amiaza si un motan care vine acasa noaptea tarziu.” Marie Corelli (1855-1924), scriitoare engleza Am multe prietene care intra in categoria divortate, nemaritate sau care isi cresc singure copiii nefiind maritate niciodata. Imi place mereu sa le ascult, sa vad care e filosofia lor de viata, de ce nu cred sau nu mai cred in institutia casatoriei etc. Nici nu va puteti imagina ce imi pot

Poveste de dragoste

http://www.youtube.com/watch?v=5uO0dGDRG6A – Te iubesc. – Si eu te iubesc. – Te iubesc din tot sufletul meu. – Eu din toata inima. – Te iubesc de la pamant la cer si inapoi. – Eu cat tot cerul si toate stelele la un loc. – Te iubesc pentru toata viata. – Esti unica mea iubire. – Esti singurul meu vis. – Esti singurul meu dor. – Cand te vad uit de tot. – Cand te vad simt cum vibrez. – Esti cel mai frumos cadou. – Esti cea mai frumoasa floare. – Inima mea plange cand tu esti trist. – Inima mea

Love is in the air

http://www.youtube.com/watch?v=NNC0kIzM1Fo “Love is an irresistible desire to be irresistibly desired.” – Robert Frost Se pare ca suntem in luna iubirii, conform sarbatorii care se apropie cu pasi repezi, Valentine’s Day, adoptata de la popoare prietene. Dar de ce sa fie oare numai luna februarie luna iubirii? De ce nu toate lunile sunt ale iubirii? Vreti sa spuneti ca numai in februarie ne iubim? Numai in februarie avem dreptul sa sarbatorim dragostea? Eu cred in dragoste cu tarie. Si cred ca ea trebuie sarbatorita in fiecare zi. Cat mai frumos si cat mai mult posibil… Eu cred in dragostea de parinti,

Educatie

Nu stiu cat o educ eu pe fata mea de 4 ani, dar cu siguranta ea ma educa pe mine. Pe langa faptul ca venirea ei pe lume a fost pentru mine dovada clara ca pot fi mamica, pentru ca pana atunci ma intrebam de 100 de ori pe zi daca voi face fata, cum o sa fie, oare o sa fiu si eu vreodata mama, ce simti cand nasti etc., aceasta a insemnat si un pas extrem de important in definirea mea ca om. Si daca pana la acel moment consideram ca stiu foarte bine abecedarul, dupa 4 ani am

Nevoia de fericire

De multe ori m-am intrebat, vorbind cu prieteni, colegi, cunoscuti, ce ii poate face pe oameni fericiti sau mai fericiti decat sunt. Definitia fericirii care apare in dictionar este foarte clara, dar definitia data de fiecare in parte, pentru simplul motiv ca suntem atat de diferiti, este cu totul alta de la om la om. Si totusi sunt foarte multi oameni care se hranesc cu detalii, cu lucruri simple, cu lucruri mici, si sunt extrem de fericiti…si nu e o stare de moment, ci de o viata. Cum reusesc? Traiesc pe acest pamant de aproape 34 de ani si am

Descult pe nisipul fierbinte

Imi place foarte mult marea. As vrea sa imi placa mai mult Marea Neagra… Ai anticipat vreodata momentul in care te vei descalta si vei atinge cu talpile nisipul fierbinte? E o senzatie extraordinara. Simti cum toate grijile se scurg in nisipul care mangaie delicat talpile, simti o energie fantastica, o dorinta puternica de a face nebunii, de a alerga, de a iubi, de a canta, de a dansa… Iubesc foarte mult marea cu tot ce ascunde ea dincolo de nisip, de valuri, de spuma de la mal, de scoici, de alge. Imi place marea ziua, cand soarele poposeste pe plaja, o mangaie

Maternitate

Una dintre cititoarele blogului mi-a sugerat sa scriu cate ceva despre perioada postnatala si ce modificari a produs aceasta pe plan personal si profesional. Draga mea cititoare, iata cateva randuri pe care ti le dedic, cu promisiunea ca vor urma si altele. In primul rand vestea ca sunt insarcinata, atat prima, cat si a doua oara, a venit in momente pe care nu le voi uita niciodata. La prima fetita a venit ca un cadou de ziua sotului meu, iar la a doua a venit intr-un moment extrem de dificil pentru familia mea – pe 26/12/2008 am aflat ca sunt insarcinata si

De ce citim carti despre cum sa ne crestem copiii

De multe ori m-am intrebat de ce citim carti despre cum sa ne crestem copiii. Am gasit nenumarate raspunsuri, dar si multe alte intrebari. Probabil credem ca gasim in acestea vreo reteta miraculoasa prin care sa facem in asa fel incat copilul nostru sa fie cel mai cuminte, cel mai destept, cel mai manierat, curajos, respectuos… cel mai cel. Ei bine, nu e asa. Imi pare tare rau sa ii dezamgesc pe cei care chiar cred asta si isi cumpara cartile despre copii care apar la toate editurile. Nimeni nu zice sa nu citim, cat de mult putem, dar sa

TRAIRI

Pana acum un an nu ma interesa acest subiect. Vedeam cazinouri si sali de joc peste tot, vedeam filme, dar personal nu am avut legatura cu acest tip de activitati. Desi, trebuie sa recunosc, mi-ar placea sa merg la Las Vegas, dar nu pentru a juca, ci doar pentru a admira aceasta lume fastuoasa pe care mi-o imaginez altfel decat in orice alt loc de pe pamant. Acum un an am primit o propunere de colaborare pentru o companie care activa in domeniu pentru un audit pe HR. Lucrurile au taraganat pana cand s-a renuntat complet, data fiind criza care

The City Lights – Charlie Chaplin

Atat de frumos, atat de natural, poate cel mai frumos final de film…