Articole din categoria “Despre viaţă”

Ești sănătos la cap?

- Tu ești sănătoasă la cap? – Ce ți-a venit să faci asta? – Nebună să fii să faci chestia asta… – Doamne, ai luat-o razna complet! Vi se par cunoscute? De câte ori le-ați auzit până acum? Eu de multe ori, doar că de obicei se refereau la riscurile pe care mi le-am asumat făcând diverse lucruri, și nu la faptul că aș fi, pe bune și cu acte, dusă cu pluta. Dar articolul este despre altceva. Despre cum slăbim. Sănătos. Încet, dar sigur. Ghidați de un specialist. Zilele trecute am avut o dispută cu o colegă referitor la

Nu am nevoie de like-uri să fiu om

Curând voi împlini 40 de ani. Se fac multe afirmații referitor la această vârstă. Pentru mine vârsta este o cifră și cel  mai mult contează cum te simți, ce ai făcut până la acea vârstă și ce poți face în viitor pentru a-ți fi mai bine sau și mai bine. Am început să scriu de mică, de pe vremea când schimbam bilețele cu colegii de clasă și-mi doream ca ale mele să fie cele mai frumoase și cel mai bine scrise. Prin liceu însă am descoperit cu adevărat filosofia, eseistica, poezia, literatura și frumusețea lor. Tot în anii de liceu

Mereu la dieta

- Vai, dar ce ai slabit…. – Ce bine arati, ce dieta tii? Si urmeaza alt sir de intrebari referitor la de cate ori mergi la sala, ce bei, ce faci cu dieta de sarbatori etc. Din propria experienta imi doresc sa impartasesc aici cateva greseli majore pe care le facem atunci cand decidem ca avem niste (multe) kilograme in plus. Intotdeauna mi-a placut sa mananc. Am avut parinti care gateau extraordinar de bine, eu am invatat de mica sa gatesc, consider insa dupa atatia ani in care am tinut diete haotic ca poti manca bine si sanatos fara sa

Asa incep povestile…

Primul articol dupa mult timp…. timp in care m-am analizat, am facut schimbari, am decis sa inchei anumite capitole pentru a deschide altele. E timpul pentru noi povesti, pentru noi proiecte, pasi in realizarea unor vise. Si pentru ca anul trecut anuntam ca-mi doresc sa ajut oamenii sa se cunoasca mai bine, sa se inteleaga, sa se iubeasca mai mult si sa stabileasca relatii frumoase, de incredere, de prietenie, de iubire, de durata, a venit si acel moment in care am fost numita oficial “Ambasador al iubirii”. Asa incepe sirul povestilor cu si despre oameni frumosi, sentimente, emotii, trairi, amintiri, vise. Si

Jurnal de bord: Andreea Bălan

Andreea Bălan este una dintre cele mai frumoase înotătoare și triathloniste din România pe care sunt mândră că o cunosc. Anul acesta a împlinit 17 ani și a intrat la categoria senioare. Are un palmares de invidiat, este extrem de riguroasă și de disciplinată.  Nu știu să fi ratat vreun concurs național sau internațional în 2014, și mai are câteva până la finalul anului. De foarte multe ori m-am întrebat de unde are atâta energie și putere. Răspunsul este foarte simplu: din inimă. Căci pasiunea ei pentru sport trece dincolo de orice barieră i-ar putea sta vreodată în cale.  Știu fete

Femei…cu stil

Într-o zi de 2 aprilie s-a născut Hans Christian Andersen, care spunea atât de frumos: “cât de mult te poți înșela judecând oamenii după aparențe” sau “ce contează că ai venit pe lume printre rațe, dacă ai ieșit dintr-un ou de lebădă”… Mi-au plăcut atât de mult aceste citate încât nu am putut să nu le leg de câteva rânduri despre…. femei. Ce trăsături o fac pe o femeie să devină doamnă? Care sunt diferențele dintre a fi o femeie și a fi o doamnă? Există foarte multe doamne pe care le admir: Annette Benning, Audrey Hepburn, Coco Chanel, Prințesa

Stil și eleganță cu Dona Kyros

Dacă mi-ar fi spus cineva acum câțiva ani că voi ajunge să fiu ambasador al unui Fashion Designer, probabil că i-aș fi dat papucii rapid. Nu pentru că nu am cochetat cu moda, doar una dintre marile mele plăceri este să-mi cumpăr haine și unul dintre filmele preferate este Diavolul se îmbracă de la Prada…..ci pentru că nu am calitățile fizice pentru a face asta. Dar pentru Roxana Chiroiu, alias Dona Kyros, nu asta contează….ci atitudinea și eleganța cu care porți ținutele create de ea special pentru tine. Mă îmbrac de la ea de câțiva ani deja și între noi este

Job mediocru? Renunță.

Inspirația mea zilnică vine dinspre oameni care vor, pot, reușesc. Îi urmăresc, citesc despre ei, le observ atitudinea, realizările, învăț de la ei. Avem modele, totul e să le căutăm și să le găsim și să luăm ce este mai bun de la ele.  Niciodată nu m-am complăcut într-un job în care nu mai puteam aduce valoare adăugată sau care nu-mi mai aducea satisfacții. M-am obișnuit cu ideea de a închide o ușă pentru a deschide altele, neimaginate. Pentru foarte mulți zona de confort este greu de abandonat, chiar dacă nu aduce niciun fel de împlinire sufletească, ci doar salariul

Cu sau fără…nepotisme

Urmăresc de multă vreme postările Humans of New York și tocmai am citit ceva de genul: “It’s very difficult to get a job on the basis of your education. All the people who have jobs to give, give it to their family. Not only does it benefit their family members, but it benefits them as well, because now they have less dependents.”- (Kinshasa, Democratic Republic of Congo). De câte ori ați auzit cuvântul nepotism în jurul vostru? Eu de foarte multe ori. Nu pot spune că din păcate, pentru că s-a întâmplat ca persoanele respective să fie oameni de foarte bună calitate, serioși

Și celor mai buni li se întâmplă….

…să ne doară capul, să avem probleme financiare, să ne procopsim cu o a naibii conjunctivită care ne împiedică să facem o grămadă de lucruri, să ne doară burta, să avem o zi proastă, să nu vrem să vedem pe nimeni, să fim mohorâți sau întristați sau schimbători și cu toane ca vremea….să ne rupem o mână sau un picior, să suferim o intervenție chirurgicală……să nu avem de lucru, să fim demotivați, frustrați, să avem conflicte cu persoane dragi, să nu ne putem mobiliza o zi întreagă….să aruncăm cu cuvinte grele, și să ne pară rău….   Tot ce ni

Prima lună…primul pas

Concluzia primei mele luni ca antreprenor:  E o utopie să crezi că-ți dă cineva ceva pur și simplu….miracole se pot întâmpla, dar dacă te bazezi doar pe ele, poți rata multe oportunități doar visând sau doar așteptând. Pentru fiecare reușită, pentru fiecare pas înainte, pentru fiecare bănuț în cont există cel puțin 10 nereușite, zece pași înapoi și multe investiții, unele fără niciun rezultat imediat…..și enorm de multe nopți nedormite. Merită? E prematur să spun ceva în acest sens….Și depinde mult de ce-ți dorești. Nimeni nu-ți garantează succesul. Și nu cred în prezicerile nimănui…nu cred în cărțile care te învață

Pe cont propriu

Şi poate unii nu mă înţeleg, sunt sceptici, poate unii mă invidiază, poate unii consideră că nu am toate ţiglele pe casă….poate unii vor să facă la fel, poate unii au încredere în mine şi în proiectele mele şi vor să mi se alăture. Şi poate toţi au dreptate Şi sigur sunt unii cârcotaşi, care caută nod în papură, care vor să renunţ sau să se bucure de un eventual eşec…. Ei bine, nu am de gând să dau niciun fel de satisfacţie celor rău intenţionaţi. Îmi văd de drumul meu, unul foarte greu, dar foarte frumos, mai ales când

Spune sincer ce-ţi doreşti

Cred cu tărie în bunătate, în a ajuta şi a fi ajutat. Însă unii oameni nu vor să fie ajutaţi. Punct. Dar unii cer ajutor, căci au nevoie, par la început a fi foarte dornici să se implice şi să facă ce au de făcut…..dar pauză. Ori nu mai dau niciun semn, ori găsesc tot felul de scuze….. Oameni buni, nu e mai simplu să spuneţi de la început ce vă doriţi de fapt? Primesc cereri de ajutor din partea oamenilor care-şi caută un loc de muncă. Este unul dintre obiectele mele de activitate, de altfel, care-mi place foarte mult

Cum recunoști impostorii

Mulți dintre noi suntem educați și învățați să avem încredere în oameni și să credem că toți sunt buni. Probabil că sunt, atunci când se nasc, doar că sub influența diverșilor factori externi se strică. Precizez că nu vorbesc aici despre cei certați cu legea și nici de politicieni. Am decis să scriu despre impostorii pe care-i găsim peste tot în jurul nostru, de ambele sexe, pentru că deja s-au înmulțit peste măsură și cu cât îi depistăm mai devreme, cu atât ne facem viața mai ușoară: – sunt cei care în trafic păcălesc semafoarele și uită de semnele de

Corina – tailored by Limitless

Am lăsat două zile să treacă de la Bootcamp-ul Limitless ca să mă detașez puțin de ce s-a întâmplat acolo. Nu știu în ce măsură aș fi descris obiectiv toate momentele. Între timp am citit și articolul Andreei Vasile și am realizat cât de multe se ascund în fiecare dintre noi. Iar noi suntem atât de tentați să interpretăm, să judecăm, să punem etichete. Pentru că e simplu. Mult mai simplu decât să cunoști omul, așa cum este el – cu bune, cu rele, cu frici, cu frustrări, cu povești, cu dorințe, cu vise, cu plăceri, cu convingeri, cu calități sau defecte, cu mai

Iubesc România, dar….

Mulți, din ce în ce mai mulți români părăsesc România pentru a-și căuta și găsi împlinirea viselor în alte țări. Nu dau toți vina pe cineva sau ceva, nici pe sistem, nici pe lipsurile de aici, nici pe politică, pe familie, dar fiecare își dorește ce-i mai bine pentru el. Chiar dacă binele va veni în urma multor compromisuri la care se supun de-a lungul experiențelor cu alți angajatori, cerințe diferite, alte culturi și civilizații.  Sunt din ce în ce mai mulți părinți care-și încurajează copiii să se ducă să studieze în altă țară. Motivele sunt evidente – sistemul educațional

Bogaţii români au bani. Si cam atât.

Multumesc, Dan Berinde – de la tine am preluat articolul si nu am putut sa nu-l urc la mine pe site….e mult prea realist. Dacă tot te crezi aşa inteligent, de ce nu eşti şi bogat? 27 Iul 2013, de Drd. Tasenţe Tănase Asistând la o discuţie, la care luam şi eu parte, un cetăţean american îl întreabă pe un cetăţean român, doctor în ştiinţe şi conferenţiar universitar la una dintre cele mai mari universităţi din România: “If you are so damn smart, why ain’t you rich?”. Recunosc, întrebarea m-a luat prin surprindere şi pe mine, simplu observator, iar profesorul

In memoriam

Nu cred ca exista cineva care sa nu fi auzit macar o data de Nelson Mandela – Nelson Rolihlahla Mandela. „Nimeni din familia mea nu mersese la școală [...] În prima zi de școală, domnișoara Mdingane, profesoara mea, ne-a dat fiecăruia dintre noi un nume englezesc. Acesta era obiceiul printre africani în acea vreme și se datora fără dubiu influenței britanice asupra educației noastre. În acea zi, domnișoara Mdingane mi-a spus că noul meu nume este Nelson. De ce anume Nelson, nu știu.”— Mandela, 1994. Regina Marii Britanii a spus despre el: “He worked tirelessly for the good of his

E trendy! E cool! E mișto!

În peisagistica extrem de colorată a vocabularului tuturor constat că nu sunt suficiente cuvintele românești care exprimă atât de relevant frumusețea….Știm cu toții că românii sunt extrem de creativi, știm că pentru a fi la modă e musai să ai ultimele “gadgeturi”, că e “nice to be cool”.…Parcă totuși dacă nu folosim anumite epitete deja înrădăcinate în limbajul zilnic nu ne simțim bine… sau nu dăm bine? E o diferență. Norocul meu este că am învățat limba română pe vremea când nu aveam alte cuvinte decât cele din dicționar, și parcă nu sufeream foarte tare. Dar să nu fiu cârcotașă,

Educația în agonie

Intenția mea nu este să desființez un articol, dar citindu-l, încă de la titlu mi s-a aprins un beculeț - “Cine sunt de vină? Profesorii sau elevii?” O știți pe aia cu oul și găina? Cam așa e și asta…. Pe lângă faptul că unele greșeli gramaticale, ca aceasta: “Știu că părinții au pretenția de la copii de a știi totul….”, când infinitivul verbului “a ști” se scrie de când lumea cu un singur “i”, sunt inacceptabile pentru o astfel de publicație, de ce trebuie să împărțim lumea în două tabere? Și părinții pe unde ar fi ei oare? Pe ici, pe colo…. “Părinții ar trebui să

Despre tineri și posibilitățile lor de angajare

Ieri seară am participat, în calitate de speakeri, împreună cu prietenul și colegul meu de breaslă Leonard Rizoiu la un seminar cu tema “Bune practici în HR” organizat de Asociația Recrutorilor din România și 4 Career. Pe lângă faptul că am rămas absolut surprinsă de faptul că ne-au onorat cu prezența aproximativ 50 de persoane, de diverse categorii de vârstă și profesii, atmosfera a fost una extrem de deschisă, prietenoasă și veselă. Una din întrebările grele puse în cadrul întâlnirii a fost “Noi, ca tineri, ce ar trebui să facem să avem succes? “. Și m-am gândit că un articol mai detaliat asupra subiectului nu ar

Când e vorba de bani…

E o vorbă românească sugestivă pentru ceea ce vreau să subliniez mai departe: “La plăcinte, înainte. La război, înapoi.”  M-am ocupat de strângere de fonduri cât timp am fost voluntar al Asociației Române anti SIDA într-o perioadă în care lumea nu numai că era mai deschisă și mai darnică, dar parcă și mai dornică să facă bine. Am avut un succes fantastic mergând ca om – sandwich prin mijloacele de transport, în Gara de Nord, în centre comerciale, purtând mesaje sugestive și fiind extrem de mândră de ceea ce făceam. Pentru că făceam bine. De când mă știu mi-a plăcut

Să ne amintim să trăim

Trei. Trei oameni buni, frumoși, veseli, ambițioși, tineri, pasionați de viață și de ceea ce făceau. Trei oameni pe care i-am admirat, cu care am glumit și cu care am povestit în diverse momente ale vieții. Au plecat zilele trecute într-o lume mai bună. Erau bolnavi, dar chiar și așa, nimeni nu era pregătit pentru moartea lor. Prieteni, familie, copii, cunoscuți, toți am rămas cu un gol în inimă. Mulți oameni mor zilnic în lume, oameni care pentru cineva anume reprezintă ceva. Fiecare moarte are o semnificație, așa cum fiecare naștere are una. Pentru mine acești trei oameni trecuți în

Citesc, deci sunt sexy

Scriu acest articol ca răspuns la provocarea a doi prieteni, Irina și Daniel, care nu prea mai au încredere că lumea, în general, mai citește. Mi-a rămas întipărit un pasaj scris de Irina: “In definitiv, cei din urmă sunt mult mai săraci spiritual, și va veni o vreme când vor trebui sa știe ca Troia e mai mult decât un film cu Brad Pitt si Liviu Rebreanu mai mult decât o stradă….ce mare păcat, unele ecranizări de romane românești sunt mult mai bune decât filmele românești de azi, cele premiate la Cannes, spre exemplu, si care tratează de teme din

Cu și despre Florin Roșoga

L-am cunoscut pe Florin Roșoga acum vreo doi ani, la un eveniment Business Days. De atunci am început să-i urmaresc activitățile și pe lângă faptul că mi-a plăcut că este din Cluj, un oraș tare drag mie și care are mulți oameni valoroși, m-a atras stilul lui original, practic, dedicat cu predilecție formării și educării oamenilor. Și pentru că mi-am dorit să-l cunosc și să-l cunoașteți mai bine, i-am luat un scurt interviu. 1. Te urmăresc de ceva vreme și trebuie să recunosc că gestionezi un blog extrem de interesant. Ce te-a determinat să creezi acest blog? Am început blogul

Decizii grele

Am citit ceva care m-a inspirat foarte tare “It’s supposed to be hard. If it wasn’t hard, everyone would do it. It’s the hard that makes it great” – spune Tom Hanks în “A League of their own”. În viață avem de luat decizii foarte grele. Decizii pe care doar noi le putem lua, indiferent de ce ne-ar fi sfătuit oricine altcineva. Și chiar dacă în trecut astfel de decizii ar fi fost luate într-o fracțiune de secundă, timpul și conjunctura schimbă datele problemei. Și poate am fi acceptat și compromisuri, în funcție de consecințele pe care le-ar fi putut

Indiferență

17 octombrie. Aeroportul din Iași. Aflăm că avionul către București are întârziere mai mult de o oră. Oră care s-a transformat, lejer, în două. Unii au renunțat să aștepte și s-au dus la hotel. Ceilalți am rămas, cuminți, să așteptăm.  23 octombrie. Tren București-Cluj. Aflăm că avem întârziere de 90 de minute. Ce poți să faci? Să te dai jos să împingi trenul? Lumea calmă, obișnuită cu astfel de situații. 24 octombrie. Tren Cluj-București. Avem întârziere de 100 de minute. Aceeași întrebare – ce poți să faci? Situație pe care o văd identică peste tot în jurul meu – la

Ziua în care m-am (re)apucat de balet

Prima mea zi de balet a fost acum vreo 34 de ani. Eram tare mititică, în vacanță, la bunici, la Iași. Și ce-au zis ei? Hai să-i ocupăm timpul copilului….Țin minte și acum că eram pasionată de tot ce ține de balet. O bună prietenă de-a mamei dansa în corpul de balet Fantasio din Constanța și de fiecare dată când mergeam la mare nu ratam niciun spectacol de-al ei…. Pe vremea aceea nu găseai costume de balet, trebuia să le faci pe comandă. Nu existau săli specializate decât foarte puține, profesori cum sunt acum. De aceea a rămas la momentul

Visez

Ieri seară stăteam și visam cu ochii deschiși la ce aș face eu dacă aș avea foarte foarte mulți bani. Probabil mulți oameni visează un moment în care să stea pe munți de bani, dar nu știu foarte clar ce ar face cu ei. Eu știu ce nu aș face – nu i-aș risipi și nu i-aș arunca pe prostii fără viitor. Și nu aș face mall-uri. Visam, dar în același timp mă gândeam foarte serios la toți copiii extrem de talentați din România, la toți copiii care nu au unde și cum să se dezvolte, la sistemul educațional din

Iubesc cărțile

Îmi place să citesc. Îmi place să scriu. Sunt două dintre lucrurile care-mi plac cel mai mult. Scrisul a devenit în timp o pasiune pe care mă străduiesc să o mențin vie și să o alimentez cu energie creativă. Prima carte scrisă a fost în școala generală, o carte cu idei de copil dedicată unei colege și prietene pentru care nutream o admirație profundă și pe care a luat-o cu ea când a plecat în Statele Unite. Pasiunea pentru literatură, în mod special pentru cărțile polițiste, și mai târziu pentru alte genuri, mi-a fost insuflată de mică, de către părinții mei

Felicitări! Ești părinte.

Liz Armbruster spune atât de frumos “Am născut copii în lumea asta întunecată pentru că aveam nevoie de lumina pe care numai un copil o poate aduce.” Multe femei își doresc să devină mame. Puține însă știu cu adevărat ce le așteaptă….Unele reușesc foarte repede, altele au răbdare, perseverează și reușesc în câțiva ani, unele pierd sarcina, dar continuă să încerce până reușesc, altele decid să adopte, altele renunță. Se spune că a face un copil este un proces ușor. Vă contrazic – a face sex este ușor. A face și pe urmă a crește un copil este mai greu

Silvia și Irina Păun – două povești într-una singură

Silvia și Irina Păun sunt gemene identice, născute la 5 minute distanță. Ele spun însă că sunt complet diferite. Pentru mine sunt o lecție de viață pe care am primit-o azi cu sufletul larg deschis. Sunt oameni care au tot ce le trebuie în viața asta, dar sunt departe de a fi atât de buni, frumoși, curați cum sunt ele. Și culmea, nu au venit la noi să ceară bani. Au venit să ne vorbească despre ce pot ele să facă, despre ce știu să facă și să le ajutăm, dacă putem, să le găsim de muncă. Nu numai pentru

Ce-ar fi să începi să trăiești, pur și simplu?

Citind acest articol, am realizat cât timp trăim efectiv, cu adevărat, intens de-a lungul întregii noastre vieți. De cine depinde cu adevărat ce anume realizăm, când? De cine depinde să ne urmăm visele, să clădim viața noastră în jurul lor?   Scriam zilele trecute pe Facebook că “cel mai bun feedback pe care i-l poate da șeful unui angajat este să-l recomande pentru un job mult mai bun și mai bine plătit când simte și știe că nu mai are ce să-i ofere.”   Întrebările pe care frecvent mi le pun și pe care le și primesc sunt legate de motivația angajaților

Să trăiești frumos…

Am uneori dorința de a lenevi. Cred că merit. După o zi grea de tot, vreau și eu să mă delectez cu un program TV. Căci doar televiziunea a fost inventată și pentru divertisment și educație, nu numai pentru știri. Și pentru că-mi place să observ, butonez. Din păcate, înafară de Animal Planet, BBC, National Geographic, Paprika sau câteva posturi franceze  și altele din categoria Știință, Animale, Mâncare, Muzică…..zero. Dacă îmi doresc însă mondenități, politică acidă și de prost gust, analfabetism și crime sângeroase sau funduri și silicoane, toate posturile TV românești sunt pline. Pentru mine o seară de relaxare

Ivan Patzaichin & Rowmania

L-am cunoscut pe Ivan Patzaichin la Bucharest Business Days. M-a impresionat. Nu pentru ceea ce spunea, ci pentru ceea ce nu spunea.    În mod evident, e omul care se exprimă cel mai bine prin sport. A făcut din sport un mod de viață, nu l-a trădat niciodată, așa cum nu a trădat niciodată România.   În toamnă i s-a oferit poziția de Guvernator al Deltei Dunării și poziții de senator sau deputat, cu promisiuni că Delta Dunării va beneficia de ajutor financiar ca să se dezvolte. Răspunsul lui: “Eu nu mă regăsesc în politică. Nu pot merge acolo, în Parlament,

….integritatea rămâne

Tocmai am citit un articol despre integritate postat pe blogul lui Amy. M-a trimis cu gândul imediat la cum e percepută integritatea în România.   Da, integritatea face parte din valorile multor oameni sau companii, dar rămâne la statutul de scris sau afirmație. Integritatea este o cerință la angajare, dar de foarte multe ori ne convingem că ceea ce la început ni se părea ca evident, pe parcurs s-a pierdut în negura corporatistă. Oameni de la care ai pretenții, aflați în poziții de middle sau top management, și nu numai, apelează la tertipuri, minciună, chiar fraudă pentru a masca comportamente, imposibilitatea de

Știi să te ridici singur?

Dacă ne raportăm la ce a spus Zig Ziglar referitor la eșec, lucrurile ar trebui să fie extrem de simple și toți ar trebui să fim extrem de capabili să-l depășim. Pare însă, pentru mulți dintre noi, o reală problemă.    Am cunoscut zilele trecute o tipă extrem de simpatică, într-o poziție cheie într-o companie relativ mică. Firavă, cu o voce ușor pierdută, cu capul ușor plecat, cu tendința de a nu mai continua să vorbească dacă o întrerupeai, deoarece o copleșeau emoțiile, a recunoscut cu fermitate însă că nu are deloc încredere în ea. Și nu pentru că nu

Ramășițele lui 2012

Toți ne facem planuri, ne gândim la mâine, la viitor, la ce ne rezervă 2013. S-au scris mii de pagini despre sfârșitul lumii, ce să facem, ce să nu facem, când mai este suficient din 2012. Și haideți să nu exagerăm, care sfârșitul lumii când încă mai sunt cuvinte de rostit, experiențe de trăit, iubiri de cunoscut și împărtășit, oameni de născut și de crescut, dansuri de dansat….și până la urmă viitorul nu este acum???   Și mai pot fi făcute atât de multe lucruri. Se mai pot schimba atât de multe situații, dramatic chiar. Ce ieri ai crezut că

Cadoul din ghetuțe

Aglomerație, fugă, promoții de ultim moment, emoții, veselie, sentimente, dorință de a găsi cel mai cel cadou, iubire….. pe toate le găsim adunate în perioada sărbătorilor. În dimineața aceasta toți cu sufletul la gură ne îndreptăm către ghetuțe, să vedem ce a adus oare Moș Nicolae. Nu întotdeauna suntem noi cuminți, dar ne așteptăm, de la cel mai mic la cel mai mare, să primim ceva. Măcar simbolic. Eu anul acesta am fost tare cuminte și la mine cadourile au început să vină mai devreme. Dar nu despre cadourile materiale vorbesc acum…. ci despre dragostea din atmosfera caldă a familiei,

România. Atât. Totul.

M-am gândit de foarte multe ori să scriu despre România. Nu știu nici cu ce aș fi început, nici cu ce aș fi putut termina pentru simplul motiv că despre România se pot scrie cărți întregi și tot nu ai epuiza subiectul. Nu ai cum. Sunt prea multe de povestit despre frumoasa, controversata, iubita Românie. Pănâ la urmă m-am lăsat convinsă de campania lui Cristian Manafu care caută bloggeri pasionați de România.  Nu cunosc toți bloggerii din țară, dar cei pe care îi cunosc sigur au ceva de spus despre România. Eu fac parte dintre ei. Nu sunt foarte activă pe blog, din

Despre Paul Olteanu. Cu drag.

O poezie care îi place: Gestalt Prayer I do my thing and you do your thing. I am not in this world to live up to your expectations, And you are not in this world to live up to mine. You are you, and I am I, and if by chance we find each other, it’s beautiful. If not, it can’t be helped. (Fritz Perls, “Gestalt Therapy Verbatim”, 1969) Așa se descrie el:Paul Olteanu este trainer și consultant pe branding personalși public speaking. A absolvit Universitatea Româno-Americană, al cărei departament de PR îl conduce în prezent și colaborează cu agenția de publicitate Headvertising pe

Nu mai accept!

Tocmai am terminat de citit un articol de-al lui Alan Collins, “18 Things I Wish We Would STOP Doing in Human Resources…“. Îl urmăresc pe Alan de foarte mult timp, nu numai pentru că mă inspiră, dar pentru că știe să punăm atât de frumos punctul pe “i”. De ce mi-a plăcut acest articol? Simplu. Pentru că printre multele idei promovate este și cea a neacceptării gunoiului în HR. Dacă nu recunoaștem că în HR facem compromisuri suntem mai mult decât ipocriți. Și dacă nu recunoaștem că în multe companii nu există conceptul de “resurse umane” în adevăratul sens al cuvântului suntem și

Întâlnire cu Mihaela Florian şi Toastmasters

Mihaela Florian - Vice Preşedinte PR la Toastmasters Club Bucharest (English Speaking Club) vă învită în perioada 9-11 noiembrie 2012 la prima Convenţie Internaţională Toastmasters susţinuta în România. Sunt invitaţi membrii ai tuturor cluburilor Toastmasters din România, precum şi toate persoanele care doresc să-şi îmbunătăţească abilităţile de comunicare în limba engleză sau să-şi dezvolte abilităţile de speaker, prezentator şi leader într-un mediu plăcut şi prietenos îmbinând utilul cu plăcutul. Mai multe despre Toastmasters în rândurile următoare: O sesiune de întâlnire se desfăşoară după un program stabilit. Avem roluri definite care au drept scop îmbunătăţirea acestor abilităţi în diferite ipostaze: Gramatician, Evaluator, Speaker, Gazda întâlnirii,

Emoţii de toamnă

Peste tot se vorbeşte despre începerea noului an şcolar. Toată lumea vinde şi cumpără rechizite, uniforme şi alte lucruri necesare copiilor. E deja o febră generală, cu cât se apropie mai mult ziua de 17 septembrie. Începutul anului şcolar a devenit un fel de sărbătoare naţională, pentru că dacă pentru unii părinţi e începutul coşmarului, pentru alţii, din categoria cărora fac şi eu parte, e un nou capitol din viaţă. Aşa cum nimeni nu ne dotează cu instrucţiuni la naşterea unui copil, nimeni nu ne spune cum va fi acest nou capitol. Eu personal nu am auzit decât un singur

Oameni faini

Au trecut câteva luni bune de când am avut la Securitas prima sesiune internă de dezvoltare cu moderatori externi. Ideea ne-a venit din dorinţa de a acoperi o zonă sensibilă, care nu mai fusese atinsă până în acel moment sau fusese atinsă tangenţial, şi anume dezvoltarea anumitor competenţe cheie la middle management.  Nu ştiam cum va fi, nu am făcut niciun plan, nu ne-am gândit decât că oamenii trebuie să devină conştienţi de potenţialul lor şi să înveţe să şi-l exploateze astfel încât să dea tot ce-i mai bun din ei, indiferent că vorbim de planul personal sau de cel profesional.

Colegul de birou

De mai mult de doi ani de zile împart spaţiul de muncă cu “colegul de birou”. Înainte de a fi angajat un om nou pe poziţia respectivă, l-am rugat pe şeful meu să nu-l distribuie în birou cu mine, ci să găsească o soluţie în acest sens. Bineînţeles, necunoscându-l pe cel care urma să-mi devina curând nu numai un coleg, ci şi un foarte bun prieten.  Încă de când a venit, prima constatare pe lângă faptul că suntem născuţi în aceeaşi zodie, a fost că împărtăşim aceleaşi valori. Este un om dedicat 100% familiei, cu o soţie frumoasă, deşteaptă şi

Ce nu te doboară te face mai puternic – pentru Cristina

Astăzi am primit acest mesaj de la o doamnă pe care am avut plăcerea şi onoarea să o cunosc acum câteva luni, când îşi căuta de lucru şi a participat la unul din grupurile noastre de lucru 24/7 HR. “Bună, Corina. Nu ştiu dacă ceea ce urmează este doar impresia mea sau ai mai auzit-o povestită şi de alte persoane. Uneori am impresia că în ultimul an a devenit din ce în ce mai greu să găseşti “normalitatea”, uneori am impresia că aş putea avea eu o problemă, însă dacă mă gândesc că astfel de situaţii nu le-am mai întâlnit până

Despre plagiat şi consecinţe

Să începem cu definiţia, ca la carte: PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. [Pr.: -gi-a] – Din fr. plagier.  De ce scriu despre plagiat? Nu are nicio legătură cu Victor Ponta:). Pentru că astăzi am descoperit, cu mare uimire, că unul dintre cei care urmărea postările mele şi ale companiei pentru care lucrez a postat pe blogul personal, integral, cu copy/paste, una din postările mele. Fără a menţiona sursa sau fără alte detalii care să conducă la persoana care a scris-o. Faptul că a făcut asta

Bulgaria – never again!

Se spune că a treia-i norocoasă. Eu nu cred în asta. Şi am trecut printr-o experienţă care îmi întăreşte convingerea că dacă este să fie, este; dacă nu, nu. Prima oară a fost Albena. Frumos, dar anost. A doua oară a fost Nessebar. Frumos, chiar o vacanţă reuşită, dar destul de plictisitor după două-trei zile. A treia oară, şi ultima, zic eu, a fost Sunny Beach. Patru stele, all inclusive, 100% bulgăresc. Influenţa nemţească nu ajunsese şi aici.  Faptul că în prima zi, pe plajă, am pierdut-o pe Rebecca nu are nicio legătură cu nemţii, dar are legătură cu ce

Cum am pierdut-o pe Rebecca

Nu sunt o mamă paranoică sau posesivă şi consider că orice copil trebuie să beneficieze de independenţă şi supervizare uşor controlate, nu ţinute din scurt. Altfel vor ajunge să considere că într-adevăr orice regulă e făcută pentru a fi încălcată. Copiii nu sunt câini, să fie ţinuţi în lesă. Înainte să plec în concediu, la serviciu, am avut o discuţie serioasă pe tema răpirilor de copii, a tentaţiilor multiple pe care le au şi care le pot distrage foarte uşor atenţia, la mijloace de avertizare în caz de dispariţie sau altele de acest gen. În acel moment mă gândeam că

Ea este…. Rodica

După al doilea grup de lucru 24/7 HR am rugat-o pe Rodica să ne povestească puţin despre ea. Şi iată ce a ieşit. “Sunt Rodica. Un inginer care lucrează în presa românească de peste 20 de ani. O  presă cu certe influenţe nemţeşti (tehnice, cu precădere), mai mult sau mai puţin recunoscute.  Am început de “jos”, de la corector – citeşti texte şi, dacă ai ochi şi ştiinţă de gramatică, le dai virgula românească, bine pusă, aşa cum nici englezii, nici nemţii, nici ruşii n-o pun.  Am crescut la SGR – secretar general de redacţie –, omul cel mai important

Din ciclul "Oameni de excepţie" – azi despre Bogdan Comănescu

A trecut aproape jumătate din acest an şi numărul cărţilor de vizită date, al evenimentelor la care am participat, al telefoanelor, al contactelor în social medial a crescut exponenţial. Ceea ce mă bucură foarte tare este faptul că în ceea ce mă priveşte realul a luat loc, în anumite cazuri, virtualului. Pentru că am vrut să întâlnesc şi să cunosc oamenii şi altfel, dincolo de ecranul computerului. Mulţi dintre ei mi se păreau de neatins, nişte modele la care ajungi numai dacă cunoşti pe cineva şi te recomandă. Realitatea însă e cu totul alta.  Azi vă vorbesc despre Bogdan. Îl

Când vrei cu adevărat, poţi!

Mihaela mănâncă HR pe pâine şi la actualul loc de muncă i-a pus pe toţi pe rotiţe. Am scris despre ea, am scris şi despre succesul ei şi îi mulţumesc mult Danei Creţu care ne-a ajutat în procesul de găsire a unui job pentru Mihaela. Nu vreau să fac reclamă Grupului 24/7 HR, pentru că noi nu vindem nimic. Vreau doar să arăt că se poate. Ne-am pus în cap să mutăm munţi. Vom reuşi. Pentru că vrem!!!  O voi lăsa pe Mihaela să ne dezvăluie câteva din secretele ei:). “Dragii mei PRIETENI, O să vă spun povestea celei pe

Învaţă! Gândeşte! Trăieşte! Zâmbeşte! Crede în tine! Iubeşte! Şi nu ceda niciodată…

Am avut în ultimele zile destule momente de cumpănă. Le-am simţit, întâmplător, şi în jurul meu. Nu vreau să cred că sentimentul de neîmplinire a devenit predominant, deşi mi se întâmplă să văd feţe triste la tot pasul. Nu e un fenomen rar şi deseori pun aceste sentimente de demotivare, frustrare, tristeţe, blazare, rutinare pe seama crizei, care ne afectează, invariabil, pe toţi, dar şi pe seama diverselor probleme şi gânduri personale care nu ne dau pace.  Motivele sunt diverse, sunt convinsă de asta, şi în niciun caz nu pot fi judecate. Ce pot spune însă cu certitudine este că

Modestia contează

M-am declarat deja unul dintre fanii emisiunii MasterChef. Mă mai declar odată, mai ales după ce am văzut ultima emisiune şi cred că ce a spus Chef Florin Dumitrescu în finalul acesteia. Dar mai e puţin până acolo…. Nu ştiu care dintre cei trei vă place mai mult, şi nu vă întreb de ce. Mie îmi plac toţi trei, pentru că au devenit ca trei ingrediente de nelipsit în orice mâncare – unul fără altul nu se poate.  Urmăresc cum  se implică, cum îşi provoacă concurenţii, cum le explică ce să facă şi ce nu, ca orice profesor care are încredere în elevii săi

Povestea lui Alex

Pe Alex l-am cunoscut acum aproape doi ani, când aveam nevoie de un avocat bun. Mi-a plăcut din prima, şi nici nu avea cum să nu-mi placă – vesel, deschis, cu idei proaspete şi dornic de muncă. De atunci ne întâlnim sau îl sun de fiecare dată când am o speţă care mă doare. Şi primesc, întotdeauna prompt şi detaliat, răspuns.  Alex îşi caută un nou loc de muncă. Şi pentru că mi-am propus să îl ajut în acest anevoios proces al căutărilor, iată că am decis să scriu despre el. Dacă nu aş fi crezut cu tărie că este

Zâmbeşte…

Am tot întâlnit oameni în ultimul timp trişti, obosiţi, îngânduraţi, care nu mai ştiu nici măcar să schiţeze în zâmbet.  Înţelepciunea antichităţii ne-a transmis un mesaj: “Un zâmbet nu costă nimic, dar oferă mult. El îmbogăţeşte pe cei ce-l privesc, fără a-i face mai săraci pe cei ce-l dăruiesc. El ia numai o clipă, dar amintirea sa dăinuie uneori pentru totdeauna. Nimeni nu este atât de bogat sau puternic încât să treacă în viaţă fără el şi nimeni nu este atât de sărac ca acela care poate fi îmbogăţit prin el. Un zâmbet aduce fericire în casă, bunăvoinţă în muncă

Bucurie Bunăstare Hrişcă

Sigur vă întrebaţi ce mi-a trecut prin cap când am pus acest titlu. Multe feluri de mâncare sănătoasă, naturală, un loc foarte discret şi cu bun gust, două doamne drăguţe şi serviabile, într-un cuvânt Casa Rawz.  Ieri seară am aniversat o foarte bună prietenă în acest loc, şi pentru prima oară în viaţă am avut parte de un meniu exclusiv vegetarian. După bunătăţile de Paşti, cam grele, ce-i drept, o cură de acest gen a fost extraordinar de binevenită.  Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre meniu, locaţie şi ingredientele folosite pe care le puteţi achiziţiona online şi dacă vă place

Şi mie-mi place Master Chef

Vă zic sincer, nu ratez nicio emisiune de când a început Master Chef. Opiniile, normal, sunt împărţite. Însă pe mine mă captivează de fiecare dată. Am citit chiar acum câteva minute ce a postat Cabral pe blogul lui referitor la acest spectacol, şi pe lângă ce scrie el acolo aş adăuga: – nu ştiu cât este spontaneitate şi cât este teatru, dar rezultatul este extraordinar; – în ciuda feţelor complet lipsite de expresie, de cele mai multe ori, ale juriului format din profesionişti ai artei culinare, mai întrezăreşti un zâmbet, o glumă, mai face unul cu ochiul, dacă mai gustă odată din produs

Ora 17.00 a venit…. am rupt uşa şi-am fugit!

Rămân din ce în ce mai uimită de cerinţele tinerilor din ziua de azi comparativ cu ceea ce oferă. Nu vreau să fac o comparaţie între mine, la 19-20 de ani, şi ei, la aceeaşi vârstă, dar din ce în ce mai mult mi se întâmplă să aud şi de la alţii aceeaşi problemă: mulţi tineri vor multe, dar oferă foarte puţine. Atunci când găseşti un angajat tânăr entuziast, dornic de muncă, flexibil, care pune pe primul loc performanţa şi dorinţa de a ieşi în evidenţă prin ceea ce face, cu iniţiativă, muncitor şi serios, sigur e la ofertă şi

Take it or leave it

De câte ori nu aţi auzit până acum pe cineva spunându-vă sau spunând altei persoane: “Dacă nu-ţi convine, pleacă”? Cred că de multe ori. Şi o veţi auzi în continuare. Nu ştiu în ce măsură funcţionează la alţii, la mine însă nu a funcţionat niciodată. Nu mi se pare normal ca cel care ţi-o spune să renunţe sau să arunce cu vorbele atât de uşor, pe de altă parte nu mi se pare deloc simplu ca cel care o primeşte să se şi conformeze.  De ce ajungem să spunem şi de ce ajungem să ni se spună? Luăm un caz

O clipă, pentru viaţă

Sunt convinsă că mulţi dintre voi aţi citit despre acest caz, al mamei care în timpul cutremurului din Japonia a reuşit să-şi salveze bebeluşul strângându-l la piept. Dacă nu aţi citit, povestea este mai jos: “După ce cutremurul a luat sfârşit, iar salvatorii au ajuns la ruinele casei acestei femei, au zărit trupul ei printre fisurile unui zid. Li s-a părut ciudat când au văzut femeia stând pe genunchi ca și cum s-ar ruga: trupul ei era aplecat în față cu mâinile sprijinite de un obiect. Cu greu, liderul echipei de salvare a ajuns la trupul femeii sperând să mai

Împreună, mai puternici

În 36 de ani am avut multe momente de mândrie şi de inimă plină. Dar ultimii doi ani au avut şi au un impact major asupra mea. Lucrurile se schimbă rapid de la o zi la alta, am cunoscut foarte mulţi oameni care între timp mi-au devenit şi prieteni, oameni care şi-au pus o amprentă pozitivă în tot ceea ce înseamnă Corina Neagu. Nu voi vorbi despre toţi cei care-mi fac zilele frumoase, şi cărora le mulţumesc că există, ci doar de o parte dintre ei, oameni care au decis să fie alături de mine chiar dacă au fost unele

De la joacă la performanţă

Pablo Neruda a spus foarte frumos “Un copil care nu se joacă nu este un copil, dar omul care nu se joacă a pierdut pentru totdeauna copilul care trăia în interiorul său şi de care îi va fi groaznic de dor.“ Weekend-ul acesta am avut o revelaţie. Totul a început de la o joacă, de la dorinţa fetei mele mai mari de a practica un sport.  Mai 2011. La început a fost, ca la orice început, mai greu. Cu plută, colac, ajutor, sprijin de marginea bazinului. Dar cu o incredibilă încredere şi ambiţie.  August 2011. Progrese vizibile de la un

De mărţişor

De 1 şi 8 martie ne este dat să asistăm la o multitudine de comportamente, iar mie îmi place tare mult să urmăresc reacţii şi să analizez. La gradiniţă sau la şcoală de-abia aşteptam să primim mărţişoare ca să ne pupăm cu băieţii. Se practica, de asemenea, şi datul mărţişoarelor între fete. Dacă nu primeai, era clar că nu prea erai din categoria celor populare. Distincţia, după cum uşor se poate vedea, se face de la vârste fragede, iar fetele îşi doresc de mici să fie în top. Şi cum altfel să ajungă acolo dacă nu prin a primi cel

Să nu renunţi niciodată…

Azi am citit un articol în Cariere – De ce uneori e bine să renunţi,  unde autoarea Dorie Clark spunea, foarte frumos: – “Câştigătorii nu abandonează cursa niciodată, iar cei care abandonează nu câştigă niciodată” – asta ne-au spus când eram în Liga Mică de Baseball. Numai că în afaceri, ca şi în viaţă, uneori abandonul e cel mai bun lucru pe care-l poţi face pentru tine. – Vineri seara a fost pentru Lucian – partenerul meu în activităţile grupului 24/7 HR pe LinkedIn, şi pentru mine, momentul în care ne-am dat seama că avem un drum foarte lung şi

Viata… la 36 de ani

Unora poate le vine usor sa vorbeasca despre cum e sa ajungi la o anumita varsta, altii nici macar nu vor sa-si aminteasca ca e ziua lor de nastere. “Doar e o zi ca oricare alta”. Nu contrazic pe nimeni, dar ziua de nastere pentru mine a fost intotdeauna un mare prilej de bucurie, pentru ca si pentru parintii mei si sora mea a fost la fel. Pentru mama cred ca a fost si bucurie si teama, in acelasi timp, ca era sa ma “scape” in troleibuz in drumul spre maternitate. Dar totul a decurs bine, dupa cum se vede. 

Dragostea – un profesor comun

Pentru că în septembrie voi avea fetiţa cea mare la şcoală, interesul pentru ce poate perturba creşterea şi dezvoltarea armonioasă a unui copil mi-a crescut exponenţial. Şi pentru că zilnic descopăr lucruri noi, m-am gândit că nu ar strica să le aflaţi şi voi.  Creşterea fără precedent a cazurilor de violenţă din şcoli este un motiv de îngrijorare pentru toţi factorii educativi. Ultimul studiu realizat de specialiştii Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei pune în evidenţă următoarele aspecte: În 90,8% din şcolile generale din România se manifestă violenţa între elevi, în 38% elevii fiind violenţi faţă de profesori, în 26,8% cazuri

În căutari de job cu Mihaela

Dacă îţi imaginezi că vei vedea o „apariţie”, imaginaţia te duce prea departe. Azi am cunoscut-o pe Mihaela – simplă, modestă, prea modestă, aş spune eu, cu foarte mult bun simţ, cu o dorinţă enormă de a reuşi să-şi găsească un loc de muncă, având în spate deja mai mult de 20 de ani de activitate. Mihaela este genul de persoană extrem de organizată, muncitoare, cu foarte mare experienţă în domeniul care i-a plăcut întotdeauna – cel al resurselor umane, unde a făcut de la recrutare la administrare personal şi elaborare proceduri, totul în perfectă armonie cu bugetul companiilor unde

Cu avant, inainte!!!

Discutand cu mai multi prieteni si uitandu-ma putin in urma, am ajuns la urmatoarele concluzii pragmatice ale lui 2011 care usor pot fi considerate sfaturi pentru 2012: 1. Daca ai un loc de munca, asigura-te ca ti-l poti mentine si incearca sa cresti in cadrul companiei. In conditiile actuale pe piata muncii, atat interna si internationala, e foarte greu sa gasesti un job nou si poate si mai greu sa-l pastrezi pe cel pe care-l ai. De aceea, fiind sfarsitul de an, fa o scurta analiza a lui 2011, vezi ce ai facut bine si ce ai putea imbunatati si treci

D…D…D…

La ce va ganditi cand vedeti cei trei “D”? La “dragoste”? Putini sunt cei care mai stiu sa o ofere, in mod neconditionat si altruist, si mai putini sunt cei care stiu sa o primeasca, din pacate din ce in ce mai putini cei care stiu sa o pretuiasca. Am crezut intotdeauna ca dragostea este un sentiment inaltator, care te face sa muti muntii, sa ai fluturi in stomac si sa te bucuri de fiecare secunda a existentei….dragostea sta la baza existentei noastre ca oameni, ea trebuie sa ne faca mai buni, mai puternici, mai responsabili. Cati dintre noi mai stim

2011 – complet diferit

Nu-mi sta-n fire sa nu duc lucrurile la bun sfarsit, si nu abandonez niciodata, in mod special atunci cand sunt ferm convinsa ca am dreptate. Daca m-ai intreba cum a fost 2011 pentru mine? Ti-as raspunde, fara sa stau prea mult pe ganduri, ca a fost un an foarte greu, cu foarte multe provocari, din toate punctele de vedere, si complet diferit de toate celelalte. Am crezut ca am ajuns la 35 de ani si ca nu mai exista nimic sa ma surprinda sau sa ma puna pe ganduri. Ziua de azi insa mi-a contrazis toata strategia si mi-a distrus

Shall we dance?

“Don’t say anything and don’t think.” Poate e bine uneori sa facem si asta…cate momente de acest gen ati avut in viata pana acum? In care ati tacut si nu ati gandit, in care nu ati aruncat cu cuvinte, in care nu ati reactionat, nu ati vociferat, nu ati etichetat sau judecat pe cineva? In care ati inteles din priviri ca e bine sa faceti o mica pauza, in care ati inteles ca uneori ne putem intelege si fara cuvinte? Azi de dimineata, venind inspre serviciu si facand un rezumat al vietii mele de pana acum, ma gandeam ca de

Viata nu e facuta din petice

Cand am inceput sa construiesc acest blog mi-am promis ca o sa-i fiu fidela si nu prea am respectat promisiunea. Nu pentru ca nu as fi vrut, ci pentru ca mereu a fost ceva sau cineva mai important care mi l-a luat de pe lista de prioritati. Nici acum nu promit ca situatia se va schimba dramatic in ceea ce-l priveste, dar promit ca voi incerca. Azi am ajuns la o concluzie foarte trista…. de fapt la aceasta concluzie am ajuns mai demult, dar de-abia acum am deschis ochii mari si am realizat ca asa este – viata nu poate

Cum stii?

Cum stii cand si daca ai luat decizia potrivita? Ultimele zile au fost pentru mine o incercare foarte puternica a nervilor. De cand ma stiu am avut un respect deosebit pentru medici si profesori, pentru ca se presupune ca au facut multa scoala, ca sunt niste oameni cu experienta vietii, ca au depus un juramant si ca rolul lor in societate este unul deosebit, ca ei contribuie la dezvoltarea noastra spirituala si armonioasa, cat si la alinarea suferintei. Nu este prima oara cand ajung la Grigore Alexandrescu, spital de urgenta pentru copii. Dar va spun, cu mana pe suflet, ca este

Povestea Valea Plopului, 26 martie 2011

În spatele fiecărui copil şi în spatele fiecărei biserici se află o poveste; în ochii tuturor copiilor nu poţi citi decât bucurie atunci când îi iei în braţe, când le zâmbeşti, când îi iei de mână. În spatele fiecărei case sunt zile şi nopţi de muncă continuă, pentru fiecare farfurie de mâncare există o rugăminte de ajutor, pentru fiecare masă există o rugăciune. Oamenii în Valea Plopului nu au timp să se plângă, pentru că toţi muncesc, împreună, să construiască ceva care să dăinuie. Oamenii din Valea Plopului nu cer, dar Dumnezeu e mereu prezent acolo şi le dă. Când

Despre responsabilitate sociala

Am fost rugata sa particip la un bilant al anului 2010 referitor la companiile care s-au implicat in campanii de responsabilitate sociala. Si cu cea mai mare placere am raspuns pozitiv pentru simplul motiv ca in tara aceasta minunata in care traim, daca fiecare dintre noi ar face ceva pozitiv, daca fiecare s-ar implica mai mult, totul ar merge mult mai bine. Cred cu tarie in astfel de initiative si apreciez faptul ca multe companii au astfel de proiecte. Intrebarile primite la care trebuie sa dau un raspuns sunt: 1. Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel

Povestea Ralucai

POVESTEA RALUCAI scrisa de Gabriela Duma – Specialist Resurse Umane – Securitas Services Romania Povestea pe care incerc sa o dezvalui astazi s-a derulat in luna mai a acestui an. Era o forfota mare in cadrul companiei si din dorinta de a reorganiza Departamentul de Marketing s-a postat pe un portal de joburi un anunt care anunta cu mare valva dorinta de a ne creste echipa cu un membru destoinic in arta comunicarii.   Dupa doua zile CV-urile au inceput sa “curga” si cu greu am facut fata valului de aplicanti, deoarece numai eu ma ocup de selectare si recrutare

NUME

Ieri am avut deosebita placere sa-l cunosc personal pe Mihai Stanescu. Asa cum este el, coborat din blog, facebook, LikedIn si alte social media. Un om cald, foarte prietenos, modest, extrem de cultivat, care te fascineaza de cum deschide gura. M-a cucerit cu convingerea cu care vorbeste si cu pasiunea pe care o arata. Am aceleasi cuvinte despre Madalina Uceanu, Mihaela Feodorof, Eddie Ezeanu, Tincuta Baltag, Andreea Elefteriu, Mihaela Berciu, Dragos Bucurenci, Cosmin Alexandru si alti maestri in meseria lor, sa ma scuze cei pe care i-am omis. Pentru unii nu sunt decat niste NUME. Pentru mine insa ei fac

Nu vreau

“I just don’t want to die without a few scars”. (Fight Club) Mi-a placut mult de tot chestia asta….cum trecem prin viata nepatati, fara urme, fara chinuri, fara durere, fara tristete, fara cicatrici (de oricare ar fi ele), fara lacrimi? Nu stiu daca exista o viata de om care sa nu fi avut parte de cel putin una dintre cele de mai sus, daca nu chiar de toate…din pacate. Si nu se intampla numai din vina noastra. Suntem zilnic supusi destinului si unor fenomene externe pe care nu le putem controla si cu siguranta pe care nu ni le dorim,

Decizii

De multe ori m-am intrebat chiar eu de ce am luat o anume decizie, desi stiam foarte clar ca luasem decizia potrivita. In general mi s-a adeverit ca rezultatul unei decizii potrivite nu se vede imediat, ci la un interval de timp dupa implementarea ei. Nu de putine ori am actionat sau reactionat instinctual, fara sa cantaresc foarte bine faptele, ci bazandu-ma pe acel al saselea simt pe care se pare ca totusi il posed. Si, fara falsa modestie, tot de atatea ori am avut de castigat. Uneori pe moment, alteori mult mai tarziu….si de fapt nu asta conteaza? Cand e vorba de concediat

Mi-e rusine

Nu stiu daca sunt amortita de oboseala, dupa un weekend plin, o zi de luni…. ca o zi de luni, o zi de marti cu trezire la 5 dimineata, hranit bebe, plecat spre Pitesti, tinut curs cu 20 de oameni, intors seara…sau amortita de durere. Simt cum ma scufund intr-o stare in care nu stiu ce sa fac – sa sparg ceva, sa strig sa ma auda cerul sau sa plang pana imi trece. De tot. Mi-e rusine de Romania. Mi-e rusine de toti cei care nu fac nimic pentru a fi oameni. Mi-e rusine de educatia pe care am primit-o si

Vrei sa fii prietena mea?

Imi aduc aminte cu foarte mare placere de anii de scoala cand veneau baietii si ne intrebau, timizi si rosii in obraji “Vrei sa fii prietena mea?”. Iar noi pluteam de bucurie, nu stiam cum sa ne mai laudam ca ni s-a cerut prietenia, ca suntem si noi “in vizor”, ca ne-a acceptat si pe noi “gasca”… Anii au trecut si acum vezi aceste cereri de prietenie peste tot “I would like to add you to my list of….”; “friend request”; “please join…”. Nu mai e nimic palpitant in aceasta cerere de “prietenie”, care de la gestul admirabil si copilaresc

Rugaciune

Eram in drum spre Constanta cand vestea ca Madalina Manole s-a sinucis a cazut ca un traznet….intai am crezut ca e o gluma, dar in acest caz era extrem de proasta. Pe urma am schimbat postul de radio…. tot o voce trista, aceeasi poveste, acelasi final….din pacate nu era o gluma proasta, era cea mai trista veste pe care am auzit-o de cateva luni incoace…. Eram cu o colega de-a mea si nu indrazneam nici macar sa soptim. Mie imi treceau prin cap tot felul de lucruri, tot felul de intamplari, incercam sa gasesc ceva care sa ma scoata din

Din viata

Sambata am avut program de fete cu fetita cea mare - am fost la Shrek la Mall. Aproape doua ore a stat nemiscata, fascinata de lumea 3D a desenelor animate. A fost pentru prima oara cand a vazut un film la cinamatograf, pentru ca pana acum ma gandeam ca voi avea de furca cu nerabdarea ei…dar am ramas foarte placut surprinsa sa ii observ curiozitatea si rabdarea de care a dat dovada. Dupa-amiaza a culminat cu pizza si prajituri. Deh, a fost cuminte fata… Cea mica a inceput sa mearga singurica… copacel, copacel, mai tinuta de-o manuta, mai sprijinita… dar vointa e

Imaginea soferului. In Romania

Cred din ce in ce mai tare ca la scoala de soferi ar trebui sa ne invete si bunele maniere la volan. Stiu ca poate spuneti ca daca nu ai cei sapte ani de acasa, nu te mai invata nimeni bunele maniere…. la o anumita varsta. Nu sunt de acord. Pentru ca sunt oameni care ma surprind in fiecare zi…. desi mi-am promis sa nu ma mai surprinda nimic. Cel putin nu evenimentele neplacute, care se produc la tot pasul, sau la fiecare frana, sau la fiecare acceleratie…unii oameni trebuie invatati ca exista niste reguli de buna purtare la masa,

25 mai 2010

PROGRAM 25 MAI 2010 05.00 – trezirea   07.05 – avion spre Timisoara, cunoscut Cristi Chivu si Adelina – oameni foarte draguti, modesti si prietenosi; si intalnire cu un vechi si bun prieten….aeroportul pentru mine e locul unde te poti reconecta la trecut si cladi o posibila relatie de viitor   08.00 – ajuns cu bine la Timisoara   Rezolvat Timisoara – rapid si eficient   12.00 – plecat spre Arad   13.00 – o masa de pranz de vreo 2 ore, aproape de Nadlac, incheiata cu clatite cu mac si sirop de visine…ce bine se mananca in Ardeal, si ce oameni

Absenta

Am lipsit putin de pe blog. Nu stiu cat i-am lipsit eu lui, dar el mie mi-a lipsit enorm. Avand in vedere ca este una din putinele mele surse de liniste… Dar cred ca stiti bine cum e cand altii, mai mititei, depind de tine 100%. Mai ales cand sunt bolnaviori si trebuie sa ii veghezi non-stop. Nu ca in alte cazuri nu ar trebui sa ii veghezi…. nici pe departe. Nici nu stii ce te asteapta daca iti indrepti putin privirile in alta parte…Sa nu intram in detalii. Multe lucruri s-au intamplat intre timp si, asa cum imi spunea

Frustrare, incertitudine si intrebari

Vorbeam zilele trecute cu o prietena de-a mea, despre care am mai scris, al carei sot are multe datorii la jocuri. Si se pare ca inca mai face… Fiind singure, a simtit nevoia sa planga pe umarul meu si sa imi impartaseasca lucruri pe care nu mi le spusese pana atunci. Sotul ei nu numai ca are nenumarate datorii la jocuri, dar a si batut-o. Si a si inselat-o. Situatia mi s-a parut mai mult decat tragica. Vazusem si auzisem despre nenumarate cazuri de acest gen. Nimic nou sub soare, nu? Cand vezi sau auzi despre astfel de lucruri la altii,

Descopera despre tine – din experientele unor oameni care isi cauta un nou loc de munca

Spuneam intr-un articol ca am fost la zeci de interviuri. Se spune ca dupa ploaie, vine soare. La mine soarele rasare mai greu, nu pentru ca mi-ar placea foarte tare ploaia, dar recoltelor mele le trebuie multa apa, si pe urma de-abia au nevoie de soare sa creasca… Ei bine, dupa esecurile, sau hai sa le spunem experientele nereusite cu interviurile de pana acum, la mine au venit sute de intrebari, mi-au venit in cap sute de ganduri, unele bune, altele mai putin bune, despre mine – despre ce vreau, ce pot, ce stiu, despre ce am facut pana acum,

Pentru Nicole

Si s-a mai ridicat un inger la cer… Acest mesaj a fost scris ieri de o buna prietena din Viena, care a fost alaturi de Nicole si care stie prin ce suferinte cumplite a trecut – “Nicole Dascalu a murit pe data de 16 Martie la spitalul AKH din Viena! Multumesc tuturor celor care au incercat sa o ajute intr-un fel sau altul si mai ales prietenului meu Ionut care i-a donat contravaloarea tratamentului pe o luna! Ultima luna din cei 5 ani petrecuti printre noi!Bucurati-va de viata! Iubiti-va, respectati-va,iertati-va, aveti credinta!”. “Ne nastem fara sa vrem si murim pentru

Avem sau nu dintisori?

Inca nu, dar ne chinuim tare. Fetita mea cea mica mai are putin si implineste 7 luni. Sta din ce in ce mai bine in fundulet, are din ce in ce mai multa incredere in ea, se sprijina in maini, se intinde dupa ceva de bagat in gurita, scoate tot felul de zgomote haioase, de genul “pa-pa; ba-ba”, nu vrea sa stea decat in picioare si sa danseze, mai ales cand aude muzica, si pe langa toate cele se chinuie cu dintisorii care nu vor sa iasa. Ce sa zic? Intr-un fel e mai bine sa iasa mai tarziu, dar

Invingator sau invins?

Am fost la multe interviuri unde mi s-a pus urmatoarea intrebare – cum te consideri in majoritatea cazurilor – invinsa sau invingatoare? Am urmarit si comentariile postate pe una dintre marile retele de socializare la aceasta intrebare “What do you like most – winning or loosing?”. Asta e ca si cum ar intreba cineva un impatimit al jocurilor de noroc “Iti place sa castigi sau sa pierzi?”. Stau sa ma gandesc… oare ce ar raspunde??? Eu pana la 34 de ani de-abia impliniti nu am castigat fara lupta si neconditionat decat iubirea parintilor si a surorii mele. Pentru tot ce

Ce faci?

Ce faci cand esti singur? Ce faci cand nimeni nu iti mai intinde nicio mana de ajutor? Ce faci cand esti deznadajduit, disperat, nu mai gasesti resurse nicaieri? Ce faci cand iti simti ochii grei de somn, dar nu poti adormi de prea multe griji si ganduri? Ce faci cand te simti neputiincios, flamand de o boaba de fericire, firav? Ce faci cand te simti izolat, neinteles, marginalizat? Ce faci cand nu mai poti gandi? Ce faci cand simti ca te ridici si iti doresti o ancora de plumb sa te tina? Ce faci cand doare? Ce faci sa nu

GATA!

Au trecut deja doua luni din acest an, extrem de repede, as putea spune. An care pentru unii a inceput extrem de furtunos si tumultuos. Doar vedeti si voi ce se intampla in jurul nostru, avem parte de tot felul de cutremure – Haiti, Chile, chiar si Vrancea; in politica nu mai vorbim, parca niciodata apele nu au fost atat de tulburi; in educatie….schimbari, transformari, turbulente… Si in conditiile in care unii dintre noi, mai napastuiti de soarta, se lupta cu prejudecati si cu birocratie, cu somaj, cu indiferenta, cu lipsa painii pe masa, cu boli si cu multe, multe

Pentru mama

http://www.youtube.com/watch?v=TKcmKkOhRJ8&feature=related Sa stii, maicuta mea, Ca port icoana ta, In fiecare gand, Oriunde, si oricand, Te-aud cum imi cantai, Te vad cum imi zambeai, Si-ti vad si lacrima din ochi Cand uneori ma dojeneai As vrea sa ma mai certi, As vrea sa ma mai ierti, Si-n mangaierea ta, sa-ti simt iar dragostea. Sa-mi para ca-mi esti Si azi alaturea, Si sa m-auzi ca-ti multumesc, maicuta mea, Si sa m-auzi ca-ti multumesc…maïcuta mea.  

MOV

S-a intamplat intr- vara. Am cunoscut-o pe Cerasela, care urma sa devina sotia lui Cristi Gretcu, membru Divertis. Era si este o impatimita a culorii mov. Este o culoare care o definea, ii statea extraordinar de bine si pe care o asorta de minune – avea o colectie impresionanta de accesorii, fuste, rochite, bluze, esarfe…. Am incercat-o si eu la putin timp dupa ce am cunoscut-o si a devenit culoarea mea preferata. Se stie, istoric vorbind, ca movul este culoare regala…Dar nu acesta este motivul pentru care imi place. Multa lume stie ca mult timp a fost asociata cu o

A venit primavara

Dragilor, Iata ca a venit, in sfarsit, primavara. Asta in cazul in care cineva nu se gandeste sa ne rastoarne iar planurile…oricum, eu zic ca a venit. Si imi amintesc cu mare placere de compunerile pe care le scriam la scoala, din care nu lipseau :”A venit primavara. Ghioceii au inceput sa scoata capul din zapada, copacii cu inceput sa inmugureasca si pasarile ciripesc vesel…” si asa mai departe. Dar sa lasam nostalgiile, sa punem mana pe lopeti si sa purcedem la treaba. SUA ne da de veste ca va trece curand si criza, piata joburilor a inceput sa se miste

Casatoria

“Nu m-am maritat niciodata, pentru ca n-a fost nevoie. Am trei animale de companie care fac exact ce face un sot: am un caine care maraie in fiecare dimineata, un papagal care injura toata dupa-amiaza si un motan care vine acasa noaptea tarziu.” Marie Corelli (1855-1924), scriitoare engleza Am multe prietene care intra in categoria divortate, nemaritate sau care isi cresc singure copiii nefiind maritate niciodata. Imi place mereu sa le ascult, sa vad care e filosofia lor de viata, de ce nu cred sau nu mai cred in institutia casatoriei etc. Nici nu va puteti imagina ce imi pot

Poveste de dragoste

http://www.youtube.com/watch?v=5uO0dGDRG6A – Te iubesc. – Si eu te iubesc. – Te iubesc din tot sufletul meu. – Eu din toata inima. – Te iubesc de la pamant la cer si inapoi. – Eu cat tot cerul si toate stelele la un loc. – Te iubesc pentru toata viata. – Esti unica mea iubire. – Esti singurul meu vis. – Esti singurul meu dor. – Cand te vad uit de tot. – Cand te vad simt cum vibrez. – Esti cel mai frumos cadou. – Esti cea mai frumoasa floare. – Inima mea plange cand tu esti trist. – Inima mea

Despre ce simtim cand suntem "rejected"

http://punkrockhr.com/rejection/

Multumesc si ….iarta-ma

http://www.youtube.com/watch?v=ESOVrc4K3CQ Avem sute de feluri in care putem spune “Multumesc”, “Iarta-ma”, in care ne putem lua ramas bun, in care putem spune “Te iubesc” sau “Te urasc”…Dar le-am cam uitat. Sub presiunea timpului, a job-ului sau a lipsei lui, sub presiunea momentului, sub influenta gandurilor, uitam ca langa noi sunt tot oameni. Unii dintre ei ne-au ajutat, altii ne-au sfaramat inimile, altii ne-au zambit, altii ne-au schimbat intreaga viata…tuturor trebuie sa le multumim pentru ceva, sau trebuie sa le cerem iertare pentru ceva. De ce ne e atat de greu sa spunem niste cuvinte care nu costa nimic? Intotdeauna mi-a placut acest

Love is in the air

http://www.youtube.com/watch?v=NNC0kIzM1Fo “Love is an irresistible desire to be irresistibly desired.” – Robert Frost Se pare ca suntem in luna iubirii, conform sarbatorii care se apropie cu pasi repezi, Valentine’s Day, adoptata de la popoare prietene. Dar de ce sa fie oare numai luna februarie luna iubirii? De ce nu toate lunile sunt ale iubirii? Vreti sa spuneti ca numai in februarie ne iubim? Numai in februarie avem dreptul sa sarbatorim dragostea? Eu cred in dragoste cu tarie. Si cred ca ea trebuie sarbatorita in fiecare zi. Cat mai frumos si cat mai mult posibil… Eu cred in dragostea de parinti,

Citatul zilei

A-propos ”Roata se intoarce”: “If  we could learn to like ourselves, even a little, maybe our cruelties and angers melt away.” John Steinback Ce pot sa comentez, decat ca are perfecta dreptate Domnul Steinback si ca poate a trecut si el prin diverse experiente care l-au determinat sa ajunga la aceasta concluzie. Adevarul este ca pana la un moment dat am crezut ca toti oamenii sunt buni. Ca toti sunt altruisti, ca vor sa ajute…pana cand am descoperit ca de fapt in fiecare dintre noi exista dualitatea bine-rau si ca nu intotdeauna binele invinge, ca in basme. Din pacate. Probabil ca daca i-am

Roata se intoarce

Astazi am constatat, pentru a nu stiu cata oara, ca lumea e foarte, foarte mica. Si ca roata se intoarce. De multe ori nu in favoarea noastra. Si ca oricat ai vrea sa uiti greselile trecutului sau nu neaparat greselile, dar esecurile, oamenii care te-au marcat negativ, experientele care te-au intristat, ele se intorc, sub o forma sau alta, sa iti reaminteasca ca trebuie mereu sa lasi o usa deschisa. Mie mi s-a intamplat deja de cateva ori sa regret nespus ca nu am incercat sa cunosc mai bine o persoana, sau ca nu am incercat sa am o relatie macar

Se poate si altfel

Dedic aceasta poveste tuturor colegilor mei de la curs, care intre timp mi-au devenit si prieteni. Am decis cand m-am apucat sa scriu pe blog sa nu dau nume in povestile mele, dar sunt perfect convinsa ca persoanele respective se vor regasi in ele imediat. Nu stiu cate lucruri am invatat din curs efectiv (tutorii sunt fantastici, sa nu cumva sa credeti altceva!), dar pe langa curs am invatat o gramada de lucruri. De fapt am ajuns la concluzia ca aceste cursuri deschise, unde participa oameni din diverse companii si de pe diverse pozitii, sunt cele mai benefice pentru tine

Mere cu scortisoara

Si daca cumva va ganditi ca va voi da o reteta de desert, va inselati. E doar un remediu placut pentru vremea de afara… Ma gandesc doar ca gerul, cerul gri ca dupa, sau mai bine ca inainte de furtuna, multimea de oameni zgribuliti, zgomotele, murmurul, vanzoleala, aglomeratia, traficul intens de care nu mai scapam, stressul, oboseala, ma fac sa imi doresc o frumoasa seara petrecuta in doi, in fata semineului, neaparat pe o blana de urs (se poate si artificiala, ca doar suntem ecologisti!), cu lumanari parfumate, cu un pahar de vin bun si cu mere cu scortisoara. Deja simt

Educatie

Nu stiu cat o educ eu pe fata mea de 4 ani, dar cu siguranta ea ma educa pe mine. Pe langa faptul ca venirea ei pe lume a fost pentru mine dovada clara ca pot fi mamica, pentru ca pana atunci ma intrebam de 100 de ori pe zi daca voi face fata, cum o sa fie, oare o sa fiu si eu vreodata mama, ce simti cand nasti etc., aceasta a insemnat si un pas extrem de important in definirea mea ca om. Si daca pana la acel moment consideram ca stiu foarte bine abecedarul, dupa 4 ani am

Nevoia de fericire

De multe ori m-am intrebat, vorbind cu prieteni, colegi, cunoscuti, ce ii poate face pe oameni fericiti sau mai fericiti decat sunt. Definitia fericirii care apare in dictionar este foarte clara, dar definitia data de fiecare in parte, pentru simplul motiv ca suntem atat de diferiti, este cu totul alta de la om la om. Si totusi sunt foarte multi oameni care se hranesc cu detalii, cu lucruri simple, cu lucruri mici, si sunt extrem de fericiti…si nu e o stare de moment, ci de o viata. Cum reusesc? Traiesc pe acest pamant de aproape 34 de ani si am

3 best ideas of 2009

Dragilor, Cititi, analizati, urmati…idei simple, clare, de mult bun simt. http://lifetoolkit.net/2009/12/31/3-best-ideas-of-2009

Descult pe nisipul fierbinte

Imi place foarte mult marea. As vrea sa imi placa mai mult Marea Neagra… Ai anticipat vreodata momentul in care te vei descalta si vei atinge cu talpile nisipul fierbinte? E o senzatie extraordinara. Simti cum toate grijile se scurg in nisipul care mangaie delicat talpile, simti o energie fantastica, o dorinta puternica de a face nebunii, de a alerga, de a iubi, de a canta, de a dansa… Iubesc foarte mult marea cu tot ce ascunde ea dincolo de nisip, de valuri, de spuma de la mal, de scoici, de alge. Imi place marea ziua, cand soarele poposeste pe plaja, o mangaie

Maternitate

Una dintre cititoarele blogului mi-a sugerat sa scriu cate ceva despre perioada postnatala si ce modificari a produs aceasta pe plan personal si profesional. Draga mea cititoare, iata cateva randuri pe care ti le dedic, cu promisiunea ca vor urma si altele. In primul rand vestea ca sunt insarcinata, atat prima, cat si a doua oara, a venit in momente pe care nu le voi uita niciodata. La prima fetita a venit ca un cadou de ziua sotului meu, iar la a doua a venit intr-un moment extrem de dificil pentru familia mea – pe 26/12/2008 am aflat ca sunt insarcinata si

De ce citim carti despre cum sa ne crestem copiii

De multe ori m-am intrebat de ce citim carti despre cum sa ne crestem copiii. Am gasit nenumarate raspunsuri, dar si multe alte intrebari. Probabil credem ca gasim in acestea vreo reteta miraculoasa prin care sa facem in asa fel incat copilul nostru sa fie cel mai cuminte, cel mai destept, cel mai manierat, curajos, respectuos… cel mai cel. Ei bine, nu e asa. Imi pare tare rau sa ii dezamgesc pe cei care chiar cred asta si isi cumpara cartile despre copii care apar la toate editurile. Nimeni nu zice sa nu citim, cat de mult putem, dar sa

TRAIRI

Pana acum un an nu ma interesa acest subiect. Vedeam cazinouri si sali de joc peste tot, vedeam filme, dar personal nu am avut legatura cu acest tip de activitati. Desi, trebuie sa recunosc, mi-ar placea sa merg la Las Vegas, dar nu pentru a juca, ci doar pentru a admira aceasta lume fastuoasa pe care mi-o imaginez altfel decat in orice alt loc de pe pamant. Acum un an am primit o propunere de colaborare pentru o companie care activa in domeniu pentru un audit pe HR. Lucrurile au taraganat pana cand s-a renuntat complet, data fiind criza care

Despre 2009…cu tristete

Nu pot scrie despre 2009 decat…cu tristete. 2009 e un an pe care, cu siguranta, nimeni nu-l va uita.Daca as spune ca din cauza crizei, ar fi un cliseu, pentru ca in Romania de dupa 1989 in fiecare an este cate o criza. E adevarat, anul acesta a fost o criza generala, dar cum sa nu fie, dupa atatea crize mai mici?De ce cu tristete ? Pentru ca……a fost un an in care ne-au parasit oameni mari, din toate domeniile, din toata lumea, oameni pe care, fara sa vrem, i-am considerat intotdeauna nemuritori ; dar vor ramane asa prin tot